vaquita este aproape dispărută.

Oamenii de știință estimează că specia numără acum aproximativ 60 de indivizi și este în declin rapid. Nu cunoaștem componența pe vârstă/sex a indivizilor rămași și, în special, nu cunoaștem numărul de femele și capacitatea lor de reproducere. Dacă populația rămasă include mai mulți masculi sau femele mai în vârstă decât se aștepta (sau spera), atunci starea speciei este chiar mai proastă decât indică numărul total.

 

Managementul și monitorizarea ineficientă a pescuitului.

Plasele de branș, folosite legal și ilegal, au decimat populația de vaquita. Pescuitul de creveți albaștri (legal) și totoaba (acum ilegal) a făcut cel mai mult rău; împreună, cu siguranță au ucis sute - și poate fi ucis mii - de vaquita de când specia a fost descrisă științific în anii 1950. 

 

vaquita_0.png

 

Au fost făcute câteva încercări utile de recuperare a speciei, dar astfel de măsuri nu au reușit în mod constant să ofere protecția deplină necesară. Cu aproximativ două decenii în urmă, Mexicul a convocat o echipă internațională de recuperare a vaquita (CIRVA) și, începând cu primul său raport, CIRVA a recomandat cu fermitate guvernului mexican să scape habitatul vaquita de plasele cu branhie. În ciuda diferitelor eforturi depuse, pescuitul legal cu năvod încă mai are loc pentru pești (de exemplu, curvina), pescuitul ilegal cu năvod a revenit pentru totoaba și, de asemenea, plasele pierdute sau „fantomă” pot ucide vaquita. Incertitudinea cu privire la amploarea prejudiciului cauzat de plasele cu branhie provine din faptul că guvernul mexican nu are un sistem eficient de monitorizare a capturii accidentale de vaquita în pescuitul care agravează. Oamenii de știință au trebuit să deducă rata mortalității vaquita dintr-un studiu realizat la începutul anilor 1990 și din informații anecdotice periodice. 

 

Eșecuri/oportunități pierdute de Mexic, SUA și China.

De asemenea, guvernul mexican și industria pescuitului nu au reușit să implementeze metode alternative de pescuit (de exemplu, traule mici), în ciuda faptului că nevoia de unelte alternative este evidentă de cel puțin două decenii și alternative au fost folosite în alte țări. Aceste eforturi au fost slăbite de testele în sezonul nepotrivit, blocate de așezarea densă a plaselor de branșare în zonele de cercetare și, în general, subminate de ineficiența Ministerului Pescuitului, CONAPESCA. 

 

Guvernul SUA a contribuit cu sprijin științific esențial pentru evaluarea populației de vaquita și a ajutat la rafinarea uneltelor mici de traul pentru utilizare în nordul Golfului California. Cu toate acestea, SUA importă cea mai mare parte a creveților albaștri prinși în habitatul vaquita și nu a reușit să limiteze importul de creveți albaștri, așa cum se prevede în Legea privind protecția mamiferelor marine. Prin urmare, SUA este, de asemenea, vinovată pentru statutul în declin al vaquitai.

 

China, de asemenea, este vinovată din cauza pieței sale pentru vezica natatoare totoaba. Cu toate acestea, redresarea vaquita nu poate fi condiționată de ideea că China va opri acest comerț. China nu a reușit de mult timp să demonstreze că poate controla comerțul cu specii pe cale de dispariție. Oprirea comerțului ilegal cu totoaba va necesita atacarea lui de la sursă. 

 

Salvarea vaquita.

Diverse specii de mamifere marine s-au recuperat de la un număr scăzut similar și suntem capabili să inversăm declinul vaquita. Întrebarea care ne este în fața este „Avem valorile și curajul să implementăm măsurile necesare?”

 

Răspunsul rămâne neclar.

În aprilie 2015, președintele Nieto al Mexicului a pus în aplicare o interdicție de doi ani pentru plasele cu bransuri în raza actuală a vaquitai, dar acea interdicție va expira în aprilie 2017. Ce va face Mexicul atunci? Ce vor face SUA? Opțiunile principale par a fi (1) implementarea și aplicarea unei interdicții complete și permanente a tuturor pescuitului cu plase cu năvod în aria de răspândire a vaquitai și eliminarea tuturor plaselor de pescuit-fantomă și (2) capturarea unor vaquita pentru a conserva o populație captivă care poate fi folosită pentru refacerea populaţiei sălbatice.

 

Marcia Moreno Baez-Marine Photobank 3.png

 

În cel mai recent (al 7-lea) raport al său, CIRVA susține că, în primul rând, specia trebuie salvată în sălbăticie. Motivul său este că o populație sălbatică este esențială pentru a asigura recuperarea speciei și conservarea habitatului său. Suntem înțelegători cu acest argument, deoarece, în mare parte, este destinat să oblige factorii de decizie mexicani să ia pașii îndrăzneți care au fost dezbătuți, dar urmăriți ineficient, de zeci de ani. Decizia înalților oficiali mexicani și aplicarea susținută de către Marina mexicană, susținută de Sea Shepherd, este cheia implementării acestei opțiuni. 

 

Cu toate acestea, dacă trecutul este cel mai bun predictor al viitorului, atunci declinul constant al speciei indică faptul că Mexicul nu va implementa și nu va susține în mod eficient o interdicție completă la timp pentru a salva specia. Așa fiind, cea mai bună strategie pare să fie să ne acoperim pariurile luând niște vaquita în captivitate. 

 

Conservarea unei populații captive.

O populație captivă este mai bună decât niciuna. O populație captivă este o bază pentru speranță, oricât de limitată ar fi.

 

Preluarea vaquita în captivitate va fi o sarcină substanțială care necesită depășirea unui număr considerabil de provocări și nevoi, inclusiv de finanțare; localizarea și capturarea a cel puțin unui număr mic dintre aceste animale evazive; transportul și cazarea într-o unitate captivă sau într-un mediu marin natural mic, protejat; angajarea celui mai bun personal veterinar și de creștere a mamiferelor marine disponibile, împreună cu proviziile și echipamentele necesare; acces la laboratoarele de diagnostic; Furnizare de hrană pentru indivizii captivi; instalații de depozitare cu capacități de alimentare și congelare; securitate pentru vaquita și personalul veterinar/creștere; și sprijin din zona locală. Acesta ar fi un efort „Bună, Maria” – dificil, dar nu imposibil. Totuși, întrebarea care ne stă în fața nu a fost niciodată dacă putem salva vaquita, ci dacă vom alege să facem acest lucru.