Exploatarea în mare adâncime – Experimentul Pacificului

Compania minieră canadiană Nautilus Minerals Inc. și-a mizat reputația pentru lansarea primei operațiuni de exploatare a adâncimii (DSM) din lume. Marea Bismarck din Papua Noua Guinee a fost desemnată drept teren de testare pentru această tehnologie fără precedent. Multe alte companii - din Japonia, China, Coreea, Marea Britanie, Canada, SUA, Germania și Federația Rusă - așteaptă să vadă dacă Nautilus poate aduce cu succes metale de pe fundul mării la topire înainte de a se lansa singuri. Ei au luat deja licențe de explorare care acoperă peste 1.5 milioane de kilometri pătrați din fundul mării din Pacific. În plus, licențele de explorare acoperă acum și zone vaste ale fundului oceanului Atlantic și Indian.

Această frenezie a explorării DSM are loc în absența unor regimuri de reglementare sau a unor zone de conservare care să protejeze ecosistemele unice și puțin cunoscute ale mării adânci și fără o consultare semnificativă cu comunitățile care vor fi afectate de DSM. În plus, cercetarea științifică a impactului rămâne extrem de limitată și nu oferă nicio asigurare că sănătatea comunităților de coastă și a pescuitului de care depind vor fi garantate.

Deep Sea Mining Campaign este o asociație de organizații și cetățeni din Papua Noua Guinee, Australia și Canada preocupați de impactul probabil al DSM asupra ecosistemelor și comunităților marine și de coastă. Scopurile campaniei sunt obținerea Consimțământului Liber, Prealabil și Informat din partea comunităților afectate și aplicarea principiului precauției.

Mai simplu, credem că:

▪ Comunitățile afectate ar trebui să fie implicate în deciziile privind dacă mineritul de adâncime ar trebui să continue și, în plus, au dreptul de veto asupra minelor propuse, și asta
▪ Cercetare verificată independent trebuie efectuată pentru a demonstra că nici comunitățile și nici ecosistemele nu vor suferi efecte negative pe termen lung – înainte de a permite începerea exploatării miniere.

Companiile s-au arătat interesate de trei forme de DSM – exploatarea de cobalt, noduli polimetalici și depozite de sulfuri masive pe fundul mării. Acesta din urmă este, probabil, cel mai atractiv pentru mineri (fiind bogat în zinc, cupru, argint, aur, plumb și pământuri rare) – și cel mai controversat. Exploatarea sulfurilor masive de pe fundul mării este probabil să provoace cele mai mari daune mediului și cele mai mari riscuri pentru sănătate pentru comunitățile și ecosistemele de coastă.

Sulfurile masive de pe fundul mării se formează în jurul gurilor hidrotermale - izvoare termale care apar de-a lungul lanțurilor de munți vulcanici subacvatici. De-a lungul a mii de ani, nori negri de sulfuri metalice au țâșnit din orificii, așezându-se în movile uriașe de până la milioane de tone în masă.

Impacturi
Nautilus Minerals a primit prima licență din lume pentru a exploata o mină de adâncime. Planifică să extragă aur și cupru din sulfurile masive ale fundului mării din Marea Bismarck din PNG. Mina Solwara 1 se află la aproximativ 50 km de orașul Rabaul din East New Britain și la 30 km de coasta provinciei New Ireland. Campania DSM a lansat o evaluare oceanografică detaliată în noiembrie 2012, care indică că comunitățile de coastă sunt potențial expuse riscului de otrăvire cu metale grele din cauza revărsărilor și a curenților din situl Solwara 1.[1]

Se înțeleg foarte puțin despre posibilele impacturi ale fiecărei mine de adâncime individuale, cu atât mai puțin despre impactul cumulativ al numeroaselor mine care ar putea fi dezvoltate. Condițiile din jurul gurilor hidrotermale sunt diferite de oriunde altundeva pe planetă și acest lucru a dus la ecosisteme unice. Unii oameni de știință cred că gurile hidrotermale sunt locul unde a început viața pe pământ. Dacă da, aceste medii și aceste ecosisteme ar putea oferi perspective asupra evoluției vieții. Abia începem să înțelegem ecosistemele de adâncime care ocupă mai mult de 90% din spațiul oceanic.[2]

Fiecare operațiune minieră ar distruge în mod direct mii de formațiuni hidrotermale și ecosistemele lor unice – cu posibilitatea foarte reală ca speciile să dispară chiar înainte de a fi identificate. Mulți susțin că numai distrugerea orificiilor de ventilație ar oferi un motiv suficient pentru a nu aproba proiectele DSM. Dar există riscuri grave suplimentare, cum ar fi potențiala toxicitate a metalelor care își pot găsi drum în lanțurile trofice marine.

Sunt necesare studii și modelări pentru a determina ce metale vor fi eliberate, în ce forme chimice vor fi prezente, în ce măsură își vor găsi drumul în lanțurile trofice, cât de contaminate vor fi fructele de mare consumate de comunitățile locale și ce efecte vor fi acestea. metalele vor avea asupra pescuitului de importanță locală, națională și regională.

Până atunci ar trebui aplicată o abordare de precauție, cu un moratoriu pus asupra explorării și exploatării mineralelor de adâncime.

Vocile comunității împotriva mineritului de adâncime
Apelul de a opri exploatarea experimentală a fundului mării în Pacific este în creștere. Comunitățile locale din Papua Noua Guinee și Pacific se pronunță împotriva acestei industrii de frontieră.[3] Aceasta a inclus prezentarea unei petiții cu peste 24,000 de semnături către guvernul PNG prin care cere guvernelor Pacificului să oprească exploatarea experimentală pe fundul mării.[4]
Niciodată în istoria PNG o propunere de dezvoltare nu a provocat o opoziție atât de largă – de la reprezentanți ai comunităților locale, studenți, lideri bisericești, organizații non-guvernamentale, cadre universitare, personal al departamentelor guvernamentale și parlamentari naționali și provinciali.

Femeile din Pacific au promovat mesajul „opriți mineritul experimental pe fundul mării” la conferința internațională Rio+20 din Brazilia.[5] În timp ce se aflau în Noua Zeelandă, comunitățile s-au reunit pentru a lupta împotriva exploatării nisipurilor lor negre și a mărilor adânci.[6]
În martie 2013, a 10-a Adunare Generală a Conferinței Bisericilor din Pacific a adoptat o rezoluție de a opri toate formele de exploatare experimentală pe fundul mării în Pacific.[7]

Cu toate acestea, licențele de explorare sunt emise într-un ritm înspăimântător. Mai multe voci trebuie auzite pentru a împiedica spectrul DSM să devină realitate.

Uniți forțele cu noi:
Alăturați-vă listei electronice pentru campania Deep Sea Mining trimițând un e-mail la: [e-mail protejat]. Vă rugăm să ne spuneți dacă dvs. sau organizația dvs. doriți să colaborați cu noi.

Mai multe informații:
Siteul nostru: www.deepseaminingoutofourdepth.org
Rapoarte de campanie: http://www.deepseaminingoutofourdepth.org/report
Facebook: https://www.facebook.com/deepseaminingpacific
Twitter: https://twitter.com/NoDeepSeaMining
Youtube: http://youtube.com/StopDeepSeaMining

Referinte:
[1]Dr. John Luick, „Evaluarea fizică oceanografică a declarației de impact asupra mediului Nautilus pentru proiectul Solwara 1 – O revizuire independentă”, campanie pentru minerit în mare adâncime http://www.deepseaminingoutofourdepth.org/report
[2] www.savethesea.org/STS%20ocean_facts.htm
[3] www.deepseaminingourofourdepth.org/community-testimonies
[4] www.deepseaminingoutofourdepth.org/tag/petition/
[5] ONG-urile din Pacific intensifică campania Oceans la Rio+20, Island Business, 15 iunie 2012,
www.deepseaminingoutofourdepth.org/pacific-ngos-step-up-oceans-campaign-at-rio20
[6] kasm.org; deepseaminingoutofourdepth.org/tag/new-zealand
[7] „Call for impact research”, Dawn Gibson, 11 martie 2013, Fiji Times Online, www.fijitimes.com/story.aspx?id=227482

Deep Sea Mining Campaign este un proiect al Fundației Ocean